Masai: L'addisperati
Addisperu è sperenza anu listessa mamma
Anu l’anima à fior’ di pelle
È u core chì si strughje
À leghje à mez’à e stelle
Una vita chì li fughje
Da i so pugni serrati
L’addisperati
Cercanu a ghjusta rima
À a so ghjusta versura
Quella d’a vita di prima
Di a so antica cultura
È per ciò sò malavviati
L’addisperati
À u so paradisu persu
Ùn li danu più e voci
Pian’ pianinu l’anu immersu
In u mare di e croci
Duve l’ochji sò serrati
L’addisperati
Anu l’unica cuscenza
Di a morte a furcuta
Neganu a permanenza
Di vita chì muca è muta
Ùn si volenu liberati
L’addisperati
Credenu in una verità
In i tempi d’una volta
Ogni cosa chì nasce avà
Ùn pò esse ropa colta
Incù i morti sò incamerati
L’addisperati
Insem’à elli fratelli
U presente ci morsica
Ma ùn ne femu spurtelli
Di e vincule di Corsica
Finimulu u currieru
À l’addisperu
Quand’una cosa si more
Eccu una altra pronta à nasce
Incù u listessu core
Stessa vita innù e fascie
Possanu esse liberati
L’addisperati
Di l’angoscia d’acqua bassa
E malincunie vane
U tempu chì sempre passa
A paura di dumane
È di i falsi curati
L’addisperati